”La psiholog vin doar persoane cu probleme sau persoane diagnosticate cu o tulburare psihologică.”
Ei bine, acesta este un mit!
Multe persoane care doresc un proces de autocunoaştere sau care vor să-şi optimizeze abilităţile şi competențele, vin la psiholog şi au ca obiectiv dezvoltarea personala. Prin dezvoltare personală înțelegem o cale prin care te vei descoperi, vei experimenta şi vei evolua.
Psihologia pozitivă este o paradigmă mai nouă care a evoluat din necesitatea de a ne orienta atenţia şi pe partea bună a vieţii şi de a o maximiza. Astfel, sunt mai multe căi prin care poţi ajunge la fericire, dar cele mai importante aspecte sunt trăirea emoţiilor pozitive, implicarea în activităţi care sunt legate de interesele personale, menţinerea relaţiilor sociale, a avea un scop şi o semnificaţie asupra vieţii şi realizările pe care le ai, fie ele la job sau în alte activităţi importante pentru tine.
Aşadar, dezvoltarea personală este un proces terapeutic în care discuţi despre emoţiile, gândurile şi comportamentele tale, dar, de asemenea, poţi învăţa despre comportamentul uman, poţi descoperi noi resurse pe care să le foloseşti, îţi poţi dezvolta domeniile importante ale vieţii (viaţa de familie, cercul social, performanţă la locul de muncă), poţi descoperi cum să tratezi conflictele sau cum să fii un lider bun.
Te-ai întrebat vreodată cum ai devenit atât de previzibil în felul în care alegi să-ți trăiești viața?
Indiferent dacă ai o viață zgomotoasă, plină de drame sau ești tipul bine adaptat, pierdut în rutinele zilnice, indiferent dacă te consideri un ratat sau dacă simți că ai reușit în viață, când te apropii de vârsta de 30 de ani începi să observi că ai devenit o persoana previzibilă. Știi deja ce tip de experiențe vei căuta să ai în tot restul vieții tale și totodata știi de ce vei fugi. Dacă viața ta nu va fi puternic zdruncinată de întâmplări neprevăzute (fericite sau nefericite), independente de voința ta, vei avea puține șanse să schimbi aceasta linie a destinului proiectată de trecutul tău. Mai corect spus, de tiparele mentale construite de experiențele și lecțiile trecutului.
Încă din copilăria timpurie, când exploram ceea ce ne ofera viața și ne construim o identitate în raport cu ceilalți, ne formam filtre perceptive prin care evaluam lumea, judecam și separam experiențele, în bune și rele, plăcute sau neplăcute în funcție de emoțiile generate de acestea. Filtrele perceptive create nu fac decât să confirme și să întărească programele mentale care stau la baza deciziilor tale mărunte, sau mărețe. Astfel, mintea devine închisoarea între zidurile căreia se înghesuie experiențele tale din viitor.
Alegeți un specialist potrivit în sectiunea ECHIPA.